aşa trăiau ei
fiecare în carcasa lui cu pereţi sidefii pe care alunecau
prezenţe tot mai lucide
aşa trăiau ei şi se temeau pentru orice formă fără contur
de aceea luau din dragostea lor şi cu ea mângâiau liniile acelea
până când deveneau adevărate
se vedeau acum de la foarte mare depărtare
din turnul cu lilieci din gropile fără nume
aşa îşi trăiau ei visele
ca şi cum ar trăi o viaţă cruntă
în sărăcia atingerilor
închideau ochii
numărau în sens invers
până când nu mai conta
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu