femeile lui au picioare lungi
mâini albe de geishe şi rochii din fâşii de întuneric ce curg în fluvii
piepturi ce sub mângâierile lui
ţipă spre adâncuri şi despică pământul în două
el aleargă mereu spre noapte
şi doarme înfăşurat în părul lor negru liniştit
îşi răsfiră degetele prin lumile lor fără să le tulbure
şi înainte să plece
le lasă poeme ascunse sub pernă ca şi cum le-ar spune
că doar prin el vor rămâne frumoase
le leagă mâinile la spate
şi le lasă la picioare
un pahar cu apă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu