copiii noştri

copiii noştri din împletirea firească a lucrurilor

se vor naşte

în dimineţi întunecate în care  copacii vor ţipa

şi prin ramurile lor se vor deschide flori cerşind destine cu mâini care mângâie şi leagănă 
pe copiii noştri îi vom elibera în lume

iar ei vor creşte departe de noi

îşi vor schimba numele şi îi vom recunoaşte
după ochii care fac să se prăbuşească toate zidurile
după poemele înscrise pe încheieturi ca nişte semne din naştere

după mersul prin lume

le vom urmări  uşurinţa cu care urcă şi coboară
în oameni
cum se adună toţi în jurul lor ca în jurul focului
şi se încălzesc pentru o viaţă întreagă doar privindu-i
copiii noştri vor umbla goi şi îşi vor preţui rănile
 prin ele vor privi în ochi viaţa fără teamă


ei vor iubi de mici întunericul şi mergând spre apus
se vor întâlni şi se vor ţine de mână
vor plânge pentru prima oară de fericire
şi când îşi vor aminti de noi vor spune
că am fost cei mai buni părinţi din lume