uit uneori

uit uneori că atunci când mă trezesc

nu mai sunt lebăda din timpul nopţii

traversez oraşul cu rochiile luate pe dos cu un singur pantof
cu părul răvăşit cu lipsurile şi dorurile mele
iar ei

mă opresc îmi mângâie crăpăturile

îmi spun că nu e locul meu aici
eu nu ştiu cum să-mi lărgesc umerii
 să mă strecor acolo 
să-mi ies prin călcâie într-o altă lume
să-mi îmbrac singură cămaşa de forţă
 să uit că de fapt nu-s braţele tale
cele care mă înfăşoară atât de strâns
că de fapt nu e vocea ta cea  care îmi dictează să mă apropii
de marginile acestui poem
să sar printre spaţiile dintre cuvinte
ca într-o prăpastie