lasă-mă să îţi căptuşesc cu dragoste
fiecare moment al zilei
fiecare moment al zilei
să întind pânze albe deasupra oraşului
să acopăr cu ele toată singurătatea
să mi se odihnească păsări negre care aduc veşti de la tine pe umeri
chiar de ar fi să mi se imprime cu totul în piele
cât timp cuvintele dinspre tălpi
mă înfăşoară
mă înfăşoară
şi poate doar un pas de dans mi-e mai permis
să fac afară din mine
să fac afară din mine
mereu te găsesc străin până când
îţi ridici ochii în lumină
şi mă scufunzi în atâtea mări din care mă întorc
de fiecare dată mai frumoasă
până când îţi întârzii o bătaie a inimii
şi mă scufunzi în atâtea mări din care mă întorc
de fiecare dată mai frumoasă
până când îţi întârzii o bătaie a inimii
cât să reuşesc să te ajung măcar din urmă
să-mi şterg rujul de buzele tale
ştiu că dacă m-aş arunca cu totul în tine
ar trebui să învăţ să respir pe la vârfurile aripilor
căci nu a mai rămas acolo nici un spaţiu
pe care aş putea să-l umplu
să dorm goală cât timp tu mi-ai uni toate punctele de pe piele
într-o constelaţie
să strălucim în aşternuturi
ştiu că dacă m-aş arunca cu totul în tine
ar trebui să învăţ să respir pe la vârfurile aripilor
căci nu a mai rămas acolo nici un spaţiu
pe care aş putea să-l umplu
să dorm goală cât timp tu mi-ai uni toate punctele de pe piele
într-o constelaţie
să strălucim în aşternuturi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu