blinding light

gândeşte-te la felul în care doar eu cu umbra-mi 

dansăm goale pe holuri şi ne întindem aproape transparentele anatomii

în soare
la ţigara pe care degetele mele o mişcă tandru între buze
încercând să umple cu aroma aceea spaţiile goale
unde îmi cresc temerile ca un aluat ţinut la căldură
de fiecare dată când
întârzii să apari măcar atât cât să ştiu că
 dincolo de conturul  în care se amestecă atâtea culori
eşti la fel de adevărat şi de viu
ca o mână rece întinsă printr-o crăpătură menită să mă absoarbă
în realitate

gândeşte-te cum aşteptarea mă invită 
să păşesc tot mai aproape de o margine
uneori e o plajă şi întinderea furioasă a valurilor mai departe
alteori e pământ şi apoi dintr-o dată
întuneric adânc
dar de fiecare dată cineva îmi întoarce chipul în lumină
şi-mi arată în depărtare
un bărbat care simte
la fel ca şi mine


în mijlocul poemelor mele
vei găsi o lume nouă
aici cu ace de siguranţă stau prinse visele între ele
ca nişte vagoane a cărei singură locomotivă rămâi tu
 afară oamenii se adună deasupra noastră
ca nişte nori de ploaie
ne mai rămâne doar să ne învelim unul cu celălalt
şi să lăsăm câte un om să locuiască între noi
măcar atât cât să vadă
cum iubirea consumă trupurile
până la filtru
dintr-un singur fum