în unele dimineţi mă trezesc cu
picioarele murdare
cu ceaţa prelingându-se pe pulpe
ca şi cum în seri uitate
m-aş fi întors cu toată fiinţa în atâtea intersecţii
dar ce îmi mai rămâne
clipele de luciditate sunt incizii prin care oamenii
se strecoară cu torţe în mâini
incendiind toate secvenţele
în care tu mai eşti
întotdeauna oferi într-atât cât
să mă întorc mereu să zac pe un umăr de-al tău
şi să-mi pară că atunci când îţi treci degetele peste mine îmi laşi pe piele
fluturi de noapte
lasă-mă să tac şi goală să amorţesc pe hârtia ta
să mă îmbraci în legende şi la încheieturi să îmi prinzi
brăţări din constelaţii
clipele de luciditate sunt incizii prin care oamenii
se strecoară cu torţe în mâini
incendiind toate secvenţele
în care tu mai eşti
dar nu ştiu cu ce să încep poate că ochii mei
încă nu s-au obişnuit cu lumina
cu degetele tale
răsfirându-se printre coaste
fărâmiţând în pumni tot ce a fost înaintea ta
şi aproape că nu mai ştiu ce e iubirea
când tu îmi arăţi mereu în soare un alt chip al ei
îmi ajunge să ştiu căfărâmiţând în pumni tot ce a fost înaintea ta
şi aproape că nu mai ştiu ce e iubirea
când tu îmi arăţi mereu în soare un alt chip al ei
întotdeauna oferi într-atât cât
să mă întorc mereu să zac pe un umăr de-al tău
şi să-mi pară că atunci când îţi treci degetele peste mine îmi laşi pe piele
fluturi de noapte
lasă-mă să tac şi goală să amorţesc pe hârtia ta
să mă îmbraci în legende şi la încheieturi să îmi prinzi
brăţări din constelaţii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu