smoke

cum te caut în fiecare vis 

şi apoi te ascund în vreun buzunar al minţii neatins de amnezie

căci fiecare întoarcere la tine e 

un salt întins în trecut până la demenţă

în care unghiile mele sapă în pământ

după urmele tale acoperite de atâtea  alte urme

încât încep să te confund cu reflexia unui străin

în geamul murdar al unui tren

din nu ştiu ce călătorie din nu ştiu ce rătăcire

mi s-au adunat atâtea nopţi nedormite în vene
încât ochii mei s-au golit pe jumătate
şi culoarea lor s-a scurs în adâncuri

şi totuşi fiecare dimineaţă începe la fel

cu mine reluându-mi traseul pe liniile palmelor tale
ţinându-mă de marginile cerului
ca şi cum în orice clipă ceva s-ar putea dărâma sub tălpile mele

dacă aş putea fi de piatră
mi-aş îngropa toate cuvintele spuse şi nespuse
în părul des şi cârlionţat al nopţii
lăsând doar vântul să îmi mai articuleze vreo dorinţă
dar ce aş putea să îţi mai cer
când tu dormi cu ochii legaţi prin atâtea aşternuturi
cum aş putea să te strig
când de fapt tu la nimeni nu te întorci 
căci
nimeni nu îţi cunoaşte adevăratul nume