pentru că de la tine începe totul
şi se termină în pânzele albe ale viselor mele
coase-mi pe umeri
cuvintele care să mă ţină la suprafaţă
când din adâncuri
atâtea mâini scheletice se întind
şi nu mai ştiu cine sunt
şi mai ales
pentru cine
visez uneori la o noapte de vară când
ne vom furişa spre mare pe vârfuri
lăsând în urma noastră o pădure în flăcări
când rochia mea topindu-se va urma linia
mângâierilor tale
când trupurile vor pâlpâi incandescent izbindu-se uşor de valuri
ca nişte corăbii de hârtie lansate pe apă
de mâna unui copil
noaptea aceea ne va împleti pentru totdeauna
într-un nod marinăresc
iubirea
lăsând pe dinafară toată tăcerea care sugrumă
chiar şi cele mai oarbe minţi
aruncându-ne pe o scenă slab luminată
unde ne vom decoji unul altuia măştile
ca şi cum ai decoji pereţii de vopsea
până ajungi la cărămizi
ne vom ascunde o vreme
între vise
întârziindu-ne dimineţile
printre gene încurcate
până când lumea aceasta va avea ceva să ne ofere
până atunci ne mulţumim cu ţigări şi ciocolată
şi ritmul pulsurilor noastre
potrivindu-se
pe întuneric
ne vom furişa spre mare pe vârfuri
lăsând în urma noastră o pădure în flăcări
când rochia mea topindu-se va urma linia
mângâierilor tale
când trupurile vor pâlpâi incandescent izbindu-se uşor de valuri
ca nişte corăbii de hârtie lansate pe apă
de mâna unui copil
noaptea aceea ne va împleti pentru totdeauna
într-un nod marinăresc
iubirea
lăsând pe dinafară toată tăcerea care sugrumă
chiar şi cele mai oarbe minţi
aruncându-ne pe o scenă slab luminată
unde ne vom decoji unul altuia măştile
ca şi cum ai decoji pereţii de vopsea
până ajungi la cărămizi
ne vom ascunde o vreme
între vise
întârziindu-ne dimineţile
printre gene încurcate
până când lumea aceasta va avea ceva să ne ofere
până atunci ne mulţumim cu ţigări şi ciocolată
şi ritmul pulsurilor noastre
potrivindu-se
pe întuneric
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu