uneori nu trebuie nici măcar să închid ochii
să ştiu cum ar fi cu tine
degetele tale tatuându-mi păsări pe piele
cu fiecare atingere
cu fiecare atingere
fereastra mea
locul în care îmi fumez ţigările
legănânându-mi de la un plămân la celălalt iubiţii
totul amestecându-se cu o tristeţe asemănătoare cu urletul scheletic al lupilor
în serile de decembrie
aşa sunt eu acum
caut luna pe cer şi mă gândesc că poate eşti şi tu undeva acolo
cu degetele murdare de cerneală
scriindu-mi frenetic
iartă-mă, sunt vinovată pentru toate nopţile nedormite
de buzele muşcate involuntar
şi de gândurile în care îţi doreşti
să întinzi capcane buzelor mele
nu vreau să te ucid vreau doar să rămân mereu
frumoasă
frumoasă
chiar dacă asta ar însemna să devii
ca un om căruia i s-a furat umbra
în nopţile acestea
fug pe furiş în gară în cămaşa de noapte
şi bocanci
pentru că trăirile mele încep acolo unde
somnul îşi întinde degetele peste ochii tăi
şi jefuiesc trenurile de vise
sperând că te voi putea găsi
în mintea altei femei
mai viu şi mai adevărat
ca ultima dată când te-am întâlnit
eram atât de grea în braţele tale
m-ai târât până la o margine de poveste
şi mi-ai golit buzunarele de pietre
iar eu ţi-am vorbit pentru toate momentele când
mi-am urât tăcerea
fug pe furiş în gară în cămaşa de noapte
şi bocanci
pentru că trăirile mele încep acolo unde
somnul îşi întinde degetele peste ochii tăi
şi jefuiesc trenurile de vise
sperând că te voi putea găsi
în mintea altei femei
mai viu şi mai adevărat
ca ultima dată când te-am întâlnit
eram atât de grea în braţele tale
m-ai târât până la o margine de poveste
şi mi-ai golit buzunarele de pietre
iar eu ţi-am vorbit pentru toate momentele când
mi-am urât tăcerea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu