Acolo

vino 

în camera fără uşi

să îţi fiu eu singura evadare

să îţi arăt cum se poate construi o dragoste

în jurul unei frânghii

de care ne ţinem împreună cu dinţii

când tot ce ne mai desparte
e întunericul de dinainte
să ne cunoaştem


să îţi rostesc numele
strivind fiecare literă între limbă şi dinţi
ca pe un blestem
ca pe o rugăciune
iar tu să mă săruţi confidenţial
ca şi cum ai vrea să mă ascunzi
de ochii lumii

dar tot ce am acum  e
un cerc în mijlocul altui cerc
prin care alerg şi strig
sperând că tu îmi auzi 
prin pereţi
 bătăile tot mai puternice
ale inimii