Cea mai frumoasă

cea mai frumoasă dintre umbre să fiu
să mă strecor din cămăşile tale
dezlipind totodată cu degete chimice
toate mângâierile 
dezvelindu-ţi rănile
lăsându-le să strălucească în întuneric

să mă cauţi în fiecare sticlă de alcool

crezând că într-o ultimă înghiţitură îmi vei afla numele

să mă poţi striga

ca şi cum eu m-aş ascunde într-o aşteptare 

undeva foarte aproape de tine

abia trezită uneori dintr-un vis care nu-mi aparţine

mereu dulce şi fără păreri de rău

sperând că mă vei găsi înainte ca lumina

să`mi  ştergă şi ultimele amprente

pentru că cele mai vii obsesii
sunt incizii subţiri care se vindecă
doar cu apă rece
eu sunt o rană veche
care apare şi dispare
ca un puls neregulat
o bulă de aer injectată în vene
care încă îţi caută legată la ochi
inima