to let myself go

//
sunt balerina ce dansează  şchiopătând
pe câmpurile minate ale minţii tale
ţinând pe umeri
 tăceri tot mai grele

\\
e dintr-o dată noapte
te aştept
pe străzi de smoală
acolo unde umbrele ţi se desprind de tălpi
şi îşi fac de cap
în cluburi underground
eu te aştept
pe jumătate nemângâiată pe jumătate dezbrăcată
cu un sărut negru
ce-mi stă pe buze
ca pe marginea unei prăpăstii

în asteptarea aceasta
văd oameni fără chip alergând în jurul meu ameţitor de repede
văd păsări cu aripi tatuate
ascunzându-se sub scara îngerilor
văd soldaţi bătrâni înghesuindu-se între ziduri
furându-şi unul altuia somnul

în locul acesta te aştept
cu o inimă de sticlă înfăşurată în ziare
e anotimpul mâinilor reci şi a săruturilor date pe fuga
şi tot ce îmi rămâne
e să mai ies câte puţin din mine
să te caut
în sticle verzi gări sau submarine
să întind frânghii să construiesc punţi
între visele mele şi realitatea ta