luni, 15 octombrie 2012

### storyteller

să te ascult şi să mi se pară  că ochii tai
sunt
două trenuri de noapte 
ce se apropie tot mai mult
iar eu să rămân nemişcată simţind sub tălpile goale
cutremurul şinelor
şi să nu-mi fie teamă

să te ascult 
şi din pământ spre aripi şi mai departe
să urce toate misterele acestei lumi
să le simt greutatea pe umerii mei mici
 să îmi cadă cuvintele pe gât pe sâni 
nemestecate
şi apoi să amuţim într-un sărut
o întreagă noapte polară


să te ascult iar şi iar
să alerg prin tine ca într-un oraş străin
să te găsesc în spatele fiecărei uşi pe care vreau să o deschid
ca să îţi şoptesc la rândul meu
povestea unei femei
cu o mie de chipuri înfăşurate în pansamente

şi numai atunci
în toate oglinzile din lume
oamenii să-şi poată privi pentru o clipă sufletul
să-l ţină în palme 
să vadă cum e un copil crescut de umbre

Un comentariu:

Jimmi spunea...

prima strofa mi-a făcut inima să bată în ritmul sacadat al roților ce scârțâie pe sine.

o nouă formă

 nu mai recunosc nimic din ce mi se întâmplă mi-e dor de varianta mea neșlefuită  de pe la 20 mi-au dispărut din super-puteri și nu știu pe ...