amour imaginaire

l-ar fi recunoscut oricând

şi instinctiv

 ar fi întins degetele spre el

să i le sărute

l-ar fi iertat şi l-ar fi iubit

în lumina zilei

adolescentin  

mângâindu-i pe rând obrajii nebărbieriţi

lăsându-i dimineaţa 

un poem şi un sărut agăţat în cuierul de la intrare

/ conturul trupului ei  cald încă

sub trupul său

înainte de fiecare întâlnire

s-ar fi dezbrăcat de trecutul ei

 ar fi venit la el goală şi nemângâiată

l-ar fi lăsat să îi dea pe rând toate valurile
la o parte
să îi scuture de pe pleoape
 visele rele

pentru tot ce nu a îndrăznit să îi fi spus

în ea ar fi aruncat în fiecare zi un om cu o piatră

dar nu ar mai fi simţit nimic
cât timp el a locuit într-însa
ea a fost o carcasă caldă care acum
a murit

şi fiecare rază ce o atinge

trece dincolo ca prin sticlă
 încălzind doar aerul din jurul ei