N ( n ) poeme pentru David

sufletul tău

un cub rubik ale cărui culori nu le mai pot ghici

dar nu mă întreba nimic
lasă-mă să dansez în soare
să adorm măcar o dată în braţele unui străin
/  să mă desprind de tine
şi să nu simt că alerg goală pe străzi
ca un om căruia
nu i-a mai rămas nimic

pentru că 

dincolo de surâsul acesta şi de toate contururile schiţate grăbit

în mine rămân atâtea goluri

/ dar  tu nu ai răbdare

nu  asculţi

întind mâna să te salvez

dar văd cum deja te scufunzi
în nepăsare

în locul acela  unde ne legănam visele
de copii frumoşi
revino
şi lipindu-te de mine ne vom izola prin individualizare
de lume
tatuându-ne pe trupuri
acelaşi semn 
aceeaşi constelaţie norocoasă


voi rămâne o femeie la fel de frumoasă
aşteptând valul
care să te mai scoată o dată la suprafaţă