Heavy in your arms

de când te-am ucis în vis
te caut în toţi oamenii şi în toate

formele

ce ţi-au cunoscut mângâierea

să te recompun 

din amprente

pentru că tu

tu cu tăcerile şi temerile tale
ai putea tulbura liniştea oricărei femei




mărturisirile  acestea
ca o schimbare de pansamente

mâinile mele

căutând să mângâie cele mai triste chipuri

mereu cu aceeaşi  teamă şi graţie

e o sinucidere lentă

când în tine găsesc semne ale atâtor naufragii

şi vreau să rămân

să întind frânghii spre cer

ca un fel de rugăciune


te-am chemat de atâtea ori
acum strigătele sunt de ajutor
sos-uri  din deşertul oaselor mele







sunt nopţi când

strâng în braţe contururi
ce păstrează încă arome şi impulsuri
cu o seninătate bolnavă
de parcă trupul meu
ar putea muri  oricând fără căldură
 / aşa trăiesc de la o vreme
respir şi iubesc
cu jumătăţi de măsură

amintirile  coboară
rând pe rând
în coşul de rufe
seismic
obsesii şi vicii
dărâmă zgârie norii viselor mele
şi mă trezesc mai goală ca oricând
întinzând degete spre cer
visând
la o dragoste nouă