Manifest

în fiecare om pe care îl iubesc

găsesc un erou / o vestă antiglonţ
ce astupă toate ferestrele sparte
prin care mai intră în zilele reci
frigul


eram  acolo  unde
nu mai ştii ce e acasă şi nu mai ştii
pe unde să mai ieşi puţin din tine
unde să mai loveşti
 să cazi
din visul ăsta îndoit la colţuri ca un fel de avion
cu direcţia haos


şi mi-aş dori
să fie  o zi în care să iasă fiecare din cutia sa
/ să treacă unul în cercul celuilalt
ca printr-un tunel
spre o altă viaţă

să închid ochii şi să mă trezesc în sfârşit
odihnită

într-un trup care  nu miroase a resemnare

la o adică toţi venim de nicăieri
şi mergem spre niciunde
un fel de dans pe sârmă

în şir indian

nu cercuri închise nu pietre albe

fluturi 

canibalism deghizat

ferestre acoperite
mult praf

dincolo de simţire

pereţii se contractă
numărăm vânătăi şi
spunem ultimele cuvinte
se prăbuşesc avioane şi în craniile noastre
apar
scurtcircuite

narcotice analgezice mult fum
 halucinaţii
şi multe scări lipsă
până la cer


uşi încuiate aglomeraţii urbane
avorturi spontane
braţe întinse spre uitare
şi mult guess who