###

tu sfărâmai pietre între degete
şi suflai praful în soare
/ eu îmi pierdeam cea mai frumoasă umbră


sub pielea mea se adună
neliniştea
îşi înoadă marinăreşte rădăcinile
de semiabsenţa ta 


încă te port cu mine peste tot
îmi stai pe umeri şi  şopteşti
tot felul de nimicuri


ce frumos ar fi
să mă pot dezbrăca de tine
ca de o haină oarecare
şi în vis
să fiu numai eu
tunsă scurt 
cu mâini curate
ca atunci când eram copil




să îmi fie din nou teamă de întuneric
şi să mă vindec după ce fac dragoste
ca pentru prima dată


apoi dimineaţa
să îmi privesc după mult timp umerii goi în oglindă
iar tu să fi plecat deja