soulstorming

tălpile scârţâie pe podea

îmi strâng genunchii la piept

să simt căldura maternă a sânilor cruzi

care tremură de parcă

în mine

s-ar putea  naşte din clipă în clipă

un cutremur care ar putea
să înghită
toate aparatele de zbor

mă răzvrătesc ca un fluture la sfârşitul zilei
 împotriva morţii
las amprente colorate pe geamul de sticlă
în jurul meu, deşertul
întinderea aripilor care mă înfăşoară
în furtuni de nisip
care dezgroapă
tăcerea




dansez pe sârmă ghimpată
şi sângerez cu toate organele  crezând
că aşa mă voi vindeca de moarte
sunt captivă între ziduri de hârtie
între poeme chimice
care ard în cercuri
în mijlocul unui rug de cerneală

uite, apar fisuri pe chipul meu

iubitule

închide ochii 

şi pipăie pentru ultima dată

rănile 

sărută-le  şi nu încerca

să le înveţi pe de rost

monstrul acesta îmi aparţine

zgârie cerul 

despică-l

şi 

lasă toţi îngerii să cadă peste noi

să ne vindece ochii crescuţi

pe dinăuntru