Ţie

ţie

soldat  înrolat în armata 
alcoolicilor fără nume

ţie ţi-aş dedica toate poemele de dragoste
şi de război

le-ai recita aviatorilor rătăciţi

printre genele lunii
femeilor cu gâturile lungi şi suple
încorsetate în inele de fier




nopţile le pierd ca restul de la pâine
dorm goală până când trupul meu
se va vrea mângâiat de vreo mână străină
 până atunci însă privesc cum 
umbre cresc din pereţi
le simt mişcările de valuri agitate
le simt teama de a atinge formele distorsionate
ale realităţii




priveşte cum găsesc un refugiu în gândurile tale
şi mă cuibăresc acolo
dansez lăsând în urma mea cercuri
de sânge
un fel de  brainstorming for love


în vânt, haine încă ude 
dansează ca nişte acrobaţi pe sârmă 
iarna calcă cu paşii ei de regină
pe străzi pustiite
peste genele vagabonzilor
le-aduce visul alb şi rece ce îi paralizează
în somn
mâine vor fi mai puţini soldaţi pe trotuarele londrei
mâine din cer se vor prăbuşi
firimituri de la masa îngerilor