Paper wall

strânge-mă în tine
cu mişcări metalice de  chirurg

sunt un fluture origami 

care îşi potriveşte bătăile aripilor

după trepidaţia pulsului tău răzvrătit

îngroapă-mă între ziduri de oase şi de carne

păzeşte-mă ca şi cum

aş fi ultima femeie rămasă în univers

frânghiile care nu se rup

vor spânzura mii şi mii de oameni

atunci se vor ridica umbrele în două picioare

vor construi mai departe de zgârie nori
lagăre pentru orfanii de suflet
/ de acolo
lumea se va vedea foarte mică
ca o intersecţie de autostrăzi
întunecate şi foarte cariate de la ploaia de îngeri de azi noapte
fără aglomeraţie urbană 
la ora de vârf


păstrează-mă în tine
îţi intru în sânge pe la încheieturi descuindu-le 
cu săruturi chimice
ca pe o pereche de cătuşe
ascunse în pereţi de carne
eşti singurul bărbat pe care l-am iubit
îmi îngrop aripile vineţii
în căldura genelor tale
şi învăţ în tăcere
geometria zborului