Rece

între noi

un anotimp rece

şi ce dacă frunzele cad

umbrele se ciocnesc de raze

într-un ritual monosilabic

eu, întinsă pe iarbă

urmăresc fiecare pasăre întinzându-şi aripile

până la cer şi înapoi

până la tine

acolo unde

amuţesc toate ecourile

până la tine

acolo unde cuţite şi săgeti de foc

înjunghie

orice cuvânt, orice gând

orice dorinţă care se naşte în mine

priveşte-mă cum mă înalţ pe vârfuri

dansez şi lumea ia o noua dimensiune

ca un val, mă refugiez în tine

şi totuşi

ceva mă cheamă întotdeauna înapoi

în metrou, atâţia necunoscuţi

mă regăsesc

în fiecare dintre ei

oraşul acesta se scurge în mine

oraşul acesta nu ne-a putut adăposti pe amândoi