joi, 6 octombrie 2011

Zborul toamnei

a fost o zi în care
cu teama primului îndrăgostit
m-am îngropat în genele tale


cu tălpile arse
alergăm unul spre celălalt
străzile se despică în urma noastră
în oraşul acesta toamna adoarme doar câteva zile
se trezeşte speriată
şi pleacă
lasă îndrăgostiţii prin tramvaie
drumul de la suceava spre bucureşti e atât de lung


şi ce dacă ochii tăi sunt doi corbi cu aripi în flăcări
rătăcind prin sufletul meu răzvrătit
iarna e atât de aproape
o simt
în fiecare îmbrăţişare de străin
în fiecare kilometru
care ridică între noi
zidul subţire al tăcerii.

Un comentariu:

Jimmi spunea...

iubire la distanta,m-a ars pe suflet..
mi-a placut ingropatul in gene
si noul aspect al blogului
e apatic..

o nouă formă

 nu mai recunosc nimic din ce mi se întâmplă mi-e dor de varianta mea neșlefuită  de pe la 20 mi-au dispărut din super-puteri și nu știu pe ...