Through glass

întinşi pe autostradă

paralizăm în neatingere

ca doi îngeri căzuţi

la întâmplare

în aceeaşi galaxie

cu ochi reci şi amari

privim

o lume de sticlă crăpată urât

pe la colţuri

acolo

spirite plictisite se târăsc

pe burtă

să prindă masa de seară

acolo

îndrăgostiţi de octombrie

tulbură cu mâini reci cerul

spânzură luna

între mii de circuite stelare

şi ce dacă genele tale

sunt gratii

pentru ceea ce se ascunde în sufletul tău

se crapă asfaltul sub noi

ne apropiem tot mai mult

cu fiecare impuls

cu fiecare undă radio

care sparge

ziduri de oase adormite sub ziduri de carne