e atât de frig în mine
soldaţii ruşi calcă cu bocancii lor plini de noroi
pe marginile sufletului
carnea se strânge
ca o haină micuţă
pe un schelet încă tânăr
degetele învaţă trepidant să pipăie
bătăi de inimă
e o noapte oarecare
întunericul & tăcerea fac dragoste pe străzi murdare
tu te odihneşti între stele dragul meu/ tu faci îngerii să cadă
coboară-mi pe vertebre
coboară ca pe o scară
învaţă patul acesta gol
învaţă această femeie goală
să tremure
să transpire
să iubească, apoi
să ţipe
într-un dialect necunoscut
tu respiri cu toate femeile zăcând în pieptul tău
aripi frânte peste alte aripi
tu ai fost conceput într-una din nopţile polare
explozii solare în vene
eşti puternic
eu
eu port un voal islamic/ m-ascund în tine
mă refugiez ca o străină
în tot ce pare familiar
sunt femeia nordului/ cea care adună în ea
toate păcatele lumii
sunt femeia cu picioare bolnave
arse de la goana după fluturi.
4 comentarii:
doamneeee
doamne
doamne
cat imi place
mor
m-ai terminat
orgasmica
forma,metaforele,ahhh libertatea salbaticia violenta ei
iarta-mi efuziunea ultra-excitata de adineauri,imi voi reface discursul
deosebit si puternic impresionant poem, plin de structuri pline de viata, imaginea soldatilor m-a plesnit peste fata,toata in sine e minunata, imi aminteste de mine, ma regasesc.
:))
felicitari.
Perfect.
Dap, foarte frumos:) mi-a facut placere sa citesc aceasta postare.
Trimiteți un comentariu