Lucruri simple

e despre lucruri simple
e despre copilul orfan care cântă
la vioară
prin intersecţiile din new york
copilul acela are ochii cei mai albaştri
are două bucăţi de cer
cioplite pe un chip de lemn copt
la lumina farurilor
în timp ce maşinile alergă pe lângă el
peste el
prin el
de parcă muzica lui s-ar putea contopi
cu zgomotul motoarelor
de parcă silueta lui
subţire şi bolnavă
s-ar putea confunda
cu fumul ţevilor de eşapament
care se înalţă la cer
ca nişte spirite plictisite

lent
tot mai lent
ochii se închid
în accidente stupide
n-am văzut niciun om murind
am văzut doar oameni care adorm
şi par că visează urât
nu pot ţipa
nu pot simţi picăturile de sudoare rece
prelingându-se pe tâmple
ca o ploaie torenţială

cândva voi elibera fluturii din lanţuri
în mine va creşte
o boală anonimă şi rece
atunci, cu teama unui muribund
voi cere iertare
în numele celor care şi-au ascuns sufletele prin buzunare
fără fermoar
şi totul va rămâne la fel.