joi, 20 octombrie 2011

O altă evă

nici nu mai ţin minte
prima atingere de bărbat
sau
primul sărut cu gust de ţigară
eram mică pe atunci
îmi priveam pe furiş
trupul
în reflexia din oglindă
de parcă o străină
s-ar fi dezbrăcat în faţa mea

mă cheamă eva
nu am părinţi
m-am născut din coasta lui adam şi am murit
în braţele unui bărbat
oarecare
în uter se zbat aripi de îngeri peste alte aripi
ca pe un cer închis
între câţiva pereţi de carne


singurătatea e o fobie?
mă amestec printre oameni să simt
că aparţin acestei lumi
sunt femeia cu mâinile reci
mănânc dezastrele lumii
la micul dejun/ mă ascund în sertarele minţii tale
atât de bine
încât
nici eu nu voi mai şti
că exist.



Un comentariu:

Goda spunea...

Nu exista nu mai tin minte ci nu mai vreau sa tin minte, dar uneori e bine asa. Frumoasa randuri:)

o nouă formă

 nu mai recunosc nimic din ce mi se întâmplă mi-e dor de varianta mea neșlefuită  de pe la 20 mi-au dispărut din super-puteri și nu știu pe ...