Cutremurul din noi

odată mi-a spus

"sângerează în mine toate muzele"

- operaţii pe suflet deschis

atunci , zilele erau mai scurte

se topeau secundele în săruturi nocturne

dimineţile ne trezeau vecinii

cutremurul era în noi

pe la ferestre păsări cu ciocuri ascuţite ciugulesc firimituri

cerul se dărâmă

ploaia din octombrie e atât de rece

mă-nvelesc cu umbra ta

şi adorm scrâşnind din dinţi

lăsând amprente pe perete

în mine trăiesc atâţia oameni

îmi intră pe sub piele direct în vene

calcă cu bocancii lor plini de noroi

pe marginile sufletului meu

ca pe un câmp minat

războiul e aici

soldaţii de plumb au paralizat în amurg

timpul se scurge în mine

îl simt atât de viu

de parcă trupul meu poate simţi valuri ciocnindu-se

dincolo de ceaţă, dincolo de încremenire.