Trepidaţii

nu, nu sunt umbre

sunt doar fluturi

şi trenuri de noapte

ce se ciocnesc

la mijlocul drumului

dintre tine

şi eu

e ca un film ieftin

nu ne mai recunoaştem

nasturii de la cămaşă se desfac tot mai încet

lipsesc chibriturile

şi ne scufundăm printre perne

sperând să ne găsim

sufletele de ieri

cu care ne-am iubit în atâtea nopţi polare

sunt atâtea piese lipsă. cafeaua nu o servesc niciodată rece.

soldaţii de plumb şi-au părăsit regina

pentru un nebun oarecare /

şah mat

buzele tale nu mai au gust de ţigară. din ziare vechi construiesc un vapor

navighez către portul iubirilor de odinioară.

pereţii se strâng în jurul meu

ca nişte păsări de pradă care au simţit miros de sânge

încerc să îmi acopăr rănile, să le distrug

să le uit

să le înec

însă tu apari din nou

mi le săruţi, le trezeşti

mă îmbrăţişezi

te iert

în unele nopţi nici nu îmi amintesc de tine.