ne revedem
bătăi de tobe în pieptul meu
ca într-un ritual al unui trib oarecare
dansăm în jurul focului
doar tu şi eu
ca la o vânătoare de cerbi
tu mereu prădător
eu mereu victimă
scările încep să cadă. fluturii îi spânzur de tăcerea ta.
ziua de mâine se topeşte în ziua de azi
căci ştiu
ce îmi rezervă viitorul. îl citesc în ceaşca de cafea.
şi uite cum amintirile le decupăm din reviste. din ce a fost şi
nu va înceta. din rugul de cerneală ce arde
înăuntrul fiinţei mele
hrănindu-mi gurile flămânde ale sufletului care cerşeşte mereu
iubire.
probabil tot ce-i neînţeles
se transformă în mister/
aşa cum luna se învăluie în umbre. în norii de furtună
de pe cerul sub care nu putem exista împreună.
eu strig numele tău
căci nu am dumnezeu
tu eşti atât de inexistent încât tind să cred că
ai fost conceput special pentru mine
dar eu dansez
eu te zidesc în versuri
uit să te iubesc
şi iată cum te rătăceşti / iată cum
ziua de azi se topeşte în ziua de mâine.
Un comentariu:
frumoasa poezie...imi place si designul blogului
Trimiteți un comentariu