North

a mai căzut un soldat

rândurile se strâng tot mai mult

navighez printre gloanţe ca un corăbier pe timp de furtună

frânghiile care mă ţin

tremură sub tălpile mele goale

îţi iau jurămintele

le înec în oceanul tăcerilor

roşu carmin

o lună amară seceră cu razele sale

umbrele ce mă-nfăşoară

tu te-apropii cu săruturi neconvenţionale

tu mă stingi

îmi iei cuvintele şi le împleteşti

tu naşti blesteme

visele

par cercuri de foc

prin care reuşeşti să ajungi

înante de dragostea primordială

şi-mi laşi un semn pe buze

ca un copil pierdut în jocul semiumbrelor

iubesc

cu jumătăţi de inimi

cu jumătăţi de săruturi cenuşii

sunt femeia nordului

sunt femeia care naşte păcatul

hrănind gurile flămânde

care ţipă otrăvind

orice fărâmă de lumină.