Solitude

gustă din gândurile mele

gustă din felul meu de a fi

învaţă să mă conturezi cu ochii închişi

cu mâini confidenţiale

săruturi anemice

rătăcind orb prin sufletul meu îndoliat

doar ploaia mă mai îmbrăţişează cum o faci doar tu

rece o simt

şi totuşi

atât de aproape

îmi coboară pe coloana vertebrală

ca pe o scară

care duce spre cele mai ascunse tăceri

neconvenţional ne iubim doar noi

trăgând adânc în piept din ţigara naufragiilor

expirând visele negre şi perfide

care ne sângerează organele

ne cutremurăm pe acelaşi ritm

balansul unor trupuri goale curbate într-un labirint

multidimensional

prin ochii noştrii cadavrele zâmbesc

cu braţe alterate ridică steaguri albe

ne îndeamnă să ne predăm, să renunţăm la viaţa nomadă

gravăm povestea noastră pe o piatră funerară

murim îmbrăţişaţi într-un giulgiu de foc

cu flori de mai pe suflete cicatrizate

mi-e atât de frig

îmi lipseşti mai ales acum

cand frânghiile trecutului nu mă mai ţin în viaţă

mi se încolăcesc de gât, îmi blochează traheele

surâs spasmodic

pe buze, cuvintele-mi îngheaţă

mă prefac în ceaţă

ancorez în ochii anodini ai iubitului de lut

şi adorm un secol în ale sale braţe