Mit

Suflete goale se perindă pe retină

trenuri care nu percep bilet de călătorie

mă-mbarc şi eu spre nemurire

fără aripi

doar iubire

În clipe atât de lungi ,

în săruturi atât de scurte

uit numele tău

şi-mi devii necunoscut

timp de câteva secunde

care se scufundă

cu cât ceva mă aduce tot mai mult

la suprafaţa unde

nu eşti tu

e doar o umbră

ceva în mine se prăbuşeşte

privirea mea nu desluşeşte

e umbra mea , sau e poveste

şi de-s doar eu , nimic nu este

străin de mine , sufletul caută

un alt trup , o altă barcă

grăbind drumul spre

eternitate

acea linişte îndepărtată

acel tărâm şi-o jumătate

din unitatea separată