decât zâmbetul neobosit
pe care-l dăruiesc mereu
grăbit
oricărui străin care priveşte
către mine
ce-a iubit
sufletele răpite de timp
S-ar părea că ştiu să mint
dar ochii mei nu pot ascunde
nimic din tot ceea ce simt
şi îţi spun că am răpit
inocenţa
din sufletul unui copil
timid
prin sărutul ludic ,
primitiv
S-ar părea că am murit
mi-am luat zâmbetul şi am fugit
din casa păpuşilor ce mi-au zidit
bucăţi din inimă
în trupuri vii
ce au plecat
uitând , luând
câte o parte din mine
S-ar părea că m-am trezit
în alt trup
după un alt zid
acelaşi suflet
oglindit
în zâmbetul dulce
cântărit
în mii de vieţi anterioare
S-ar părea că sufletul are culoare .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu