pe clapele sufletului meu
ai dansat grăbit
n-ai ascultat cântecul
despărţit de asfinţit
în urmă ai rămas
doar un balerin rănit
de propriul ego
rătăcit
găşeşte-ţi paşii-n labirint
roşu sângeriu
brodat pe buzele tale
stigmate ale timpului
ce-a răpit iubirile de-odinioară
să stăm pe loc
o ultimă chemare
de la orizontul purpuriu
la ce să ne aşteptăm noi
oare?
O pânză de păianjen , pe genele mele
scrum
în faţa mea imaginile inundă
ochii care întotdeauna plâng
aştept tăcută poate-n curând
din visele mute
se va naşte ceva sfânt
Zâmbete cu scorţişoară
le împart pe toate-n grabă
şi aştept în continuare
sufletul din miez de soare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu