joi, 27 ianuarie 2011

Acele cuvinte

"je t`aime "
ecoul dulce a zilei de ieri
pe care îl mai simt tremurând
pe buzele timide ,
în sărutul dăruit fugitiv
cuminte
plimbările lungi de care îmi aduc mereu aminte
în nopţile cu stele pe tavan

undeva în decor
la vie en rose mă alintă întrebător
mi-au murit şi fluturii oare ,
de dor ?

m-aş întoarce înapoi ,
însă toate locurile din sala de teatru sunt ocupate
la fel ca locul din sufletul tău
o sticlă de vin roşu
zace spartă
lângă pat
plângând în noapte
-continuă ce eu de mult am început


privesc cerul acum
şi îi găsesc un sfârşit
în ochii tăi
care s-au stins mult prea curând
în povestea pe care am creat-o luptând
crezând
că am putea privi cum creştem
şi ne stingem împreună
sub acelaşi cer fără-nceput

Niciun comentariu:

o nouă formă

 nu mai recunosc nimic din ce mi se întâmplă mi-e dor de varianta mea neșlefuită  de pe la 20 mi-au dispărut din super-puteri și nu știu pe ...