luni, 11 octombrie 2010

Din jurnal

Ţi-am numărat genele de de numărate ori
Şi m-ai închis în ele
cu priviri calde şi moi
Coborât din ceruri , printre muritori
Ai dat viaţă cântecului unei flori
Şi vocea ei mă-ngheaţă şi îmi dă fiori
Melodia noastră e compusă-n nori
Poezia aceasta ruptă e din gânduri noi

File de jurnal , mâzgâlite-n grabă
Întreaga mea fiinţă
atârnă de-o coardă
Echilibru-n toate , toate cu măsură
O mie de cuvinte , într-o singură gură
Poveastea a-nceput într-o toamnă , udă -

Şi mâinile-mi gheaţă s-au topit în noapte
Iar ochii tăi aştrii mi-au cântat o şoaptă
Şi zeii au tăcut ,
ascultând de departe
Cum umbrele noastre ,
dansau pe trotuare
Sub umbrelă de
felinare
Sub castanii copti
la mijloc de
vară

Şi trupul meu de ceaţă ,
se pierde în neştire

Suflat de vânt tomnatic ,
se-ascunde-ntr-o privire

ce reflectă o imagine
într-un ciob de amintire

.

Trec fantome-ale verii în declin,

corăbiile sufletului meu marin.

2 comentarii:

Andreihappyday spunea...

"File de jurnal , mâzgâlite-n grabă
Întreaga mea fiinţă
atârnă de-o coardă
Echilibru-n toate , toate cu măsură
O mie de cuvinte , într-o singură gură
Poveastea a-nceput într-o toamnă , udă -"

M-am regasit în strofa asta...Scrii foarte frumos!

aliz3 spunea...

Multu , domnisor .

o nouă formă

 nu mai recunosc nimic din ce mi se întâmplă mi-e dor de varianta mea neșlefuită  de pe la 20 mi-au dispărut din super-puteri și nu știu pe ...