Ţi-am numărat genele de de numărate ori
Şi m-ai închis în ele
cu priviri calde şi moi
Coborât din ceruri , printre muritori
Ai dat viaţă cântecului unei flori
Şi vocea ei mă-ngheaţă şi îmi dă fiori
Melodia noastră e compusă-n nori
Poezia aceasta ruptă e din gânduri noi
File de jurnal , mâzgâlite-n grabă
Întreaga mea fiinţă
atârnă de-o coardă
Echilibru-n toate , toate cu măsură
O mie de cuvinte , într-o singură gură
Poveastea a-nceput într-o toamnă , udă -
Şi mâinile-mi gheaţă s-au topit în noapte
Iar ochii tăi aştrii mi-au cântat o şoaptă
Şi zeii au tăcut ,
ascultând de departe
Cum umbrele noastre ,
dansau pe trotuare
Sub umbrelă de
felinare
Sub castanii copti
la mijloc de
vară
Şi trupul meu de ceaţă ,
se pierde în neştire
Suflat de vânt tomnatic ,
se-ascunde-ntr-o privire
ce reflectă o imagine
într-un ciob de amintire
.
Trec fantome-ale verii în declin,
corăbiile sufletului meu marin.
2 comentarii:
"File de jurnal , mâzgâlite-n grabă
Întreaga mea fiinţă
atârnă de-o coardă
Echilibru-n toate , toate cu măsură
O mie de cuvinte , într-o singură gură
Poveastea a-nceput într-o toamnă , udă -"
M-am regasit în strofa asta...Scrii foarte frumos!
Multu , domnisor .
Trimiteți un comentariu