Colecţionarul

Răsuflu greu , oftez , suspin
Gânduri reci mă taie şi mă sting
Reflexii face în oglinda moartă
Dansează şi pe inimă îmi calcă

Mă trezesc din vis , într-un pat străin
Uitat într-o încăpere seacă ,
albastru de metil
Un mic pian prăfuit conturează un decor
Ce îmi înviorează trupul
nemâncat şi fusiform

O voce joasă
îmi dă fiori
îmi ascund goliciunea,
acoperinduâmă cu flori
Un ciocănit subtil , o uşă deschisă
Un străin bătut de ploi , îmi oferă o masă distinsă

Uimită , îl întreb spunând :
Mulţumesc pentru tot ,
dar cine eşti şi unde sunt ?


Nici un răspuns .

Tăcere .

O uşă trântită ,

linişte eternă .