***

Te-am visat mai demult,
 când încă ne căutam,
și fiecare iubea pe altcineva
iar între noi era o graniță pe care am învins-o într-un final.
Corpul tău nu era al tău,
era al altuia, și nici chipul,
dar te-am recunoscut în vis,
 știam că ești tu,
cel-pentru-totdeauna,
trecut prin multi-galaxii și civilizații,
una mai teribilă ca cealaltă,
cu lideri nebuni și zei pentru tot ce nu înțelegeau,
aveai aceeași tăcere și în mijlocul ei,
o inimă la fel de firavă,
un cub rubik ale cărui culori abia le potriveam.

Te-am visat mai demult și a fost panică,
nu știam cum am să mă descurc
cu toată iubirea asta,
cum am să plătesc,
când te voi găsi, dacă va fi prea târziu sau prea devreme sau dacă vom trece unul pe lângă celălalt ca doi străini printr-o galerie de artă.