tata

despre tine nu am scris niciodată
de parcă tu nu ai vrea să fii scris
de parcă toate cuvintele fug de pe pagină
când vine vorba de tine
 fug şi se aruncă în gol de frică


prea mult timp m-am ascuns
între oasele mici
 ca de peşte

priveşte-mă
cât de înaltă am crescut
acum
când am ieşit din umbra ta

cât de luminos
e haosul
în care mă scufund
fără să cer ajutor
cum se desface anxietatea

cu tentaculele ei metalice

prin creierul meu

ca o rodie 

sunt rodul disciplinei tale nemțești

o fată frumos educată aparent sigură pe sine aparent fericită

acest produs imperfect

oarecum funcțional

care încă își face curaj

să îți spună măcar o dată în față

te iubesc