luni, 11 mai 2020

jurnal intim

Dimineți cu avocado,
 briza unei veri demult așteptate,
tăcerea ta
amestecându-se
cu mierea
din ceaiul de tei,
senzația unui eșec intim, tot mai clar,
mai bine delimitat, ca o eclipsă prin sticla fumurie.

Mi-e tot mai greu să respir
în spațiul acesta conjugal,
totuși
sunt mici ritualuri care ne țin în lumină,
proviziile călduțe
pe care le devorăm împreună, schițele de călătorii
post-epidemie la care lucrăm la flacăra micuță
a lumânării elefant,
conversațiile prin skype cu încurajări materne.

Prin plasa de țânțari,
o liniște care îmi face bine,
un aer înmiresmat,
un oraș care se vindecă.














Niciun comentariu:

o nouă formă

 nu mai recunosc nimic din ce mi se întâmplă mi-e dor de varianta mea neșlefuită  de pe la 20 mi-au dispărut din super-puteri și nu știu pe ...