am renunțat
la ața roșie care mă ținea într-un țipăt
ce bine se simte
aerul umed care pătrunde în spațiul
care atât de mult a durut
de pe pervazul prăfuit își ia avânt
o vrăbiuță
văd în ea curajul pe care l-am câștigat
șterg oglinda aburită
se reflectă în ea ochi negri strălucitori
un zâmbet la încă lucrez
dar care își face treaba
ies pe strada îngustă în tenișii mei mov
și hanorac
caut o provocare
ar fi de ajuns un chibrit
aruncat în direcția mea
să îmi aprindă
imaginația
ar fi de ajuns
degetele tale printre degetele mele
să cucerim totul
după atâta liniște
e cerul efervescent
aș țipa pe peronul pustiu
prin masca asta hazlie
dar libertatea mea se manifestă altfel
un zmeu
tehnicolor
luptând
împotriva vântului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu