decembrie ca un balon multicolor
care se sparge
într-un țipăt
starea mea interioară
contrastând puternic
cu reflexiile globurilor fundițele de pe cadouri
zâmbetul tău venetic
în unele zile
când nu mai știu
ce să îți împărtășesc
cum să te țin aproape
câteva
bețișoare parfumate
declanșând
vechi nostalgii
soarele care se lovește în geam
cum se lovește
ura cuiva
de mine
și i se întoarce toată înapoi
fără să îmi mai facă rău
roata uriașă
zgomotoasă
din mijlocul orașului
și oamenii curioși
din ea
spionând necunoscuții din blocurile din jur
de parcă
le-ar păsa
secret Santa
între colegii care nu știu nimic cu adevărat unul despre celălalt
și nici nu o să o facă
decembrie fără farmec
zăpadă fără liniște
aprind luminițele din bradul artificial
mă las hipnotizată
treziți-mă
când e gata
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu