te rog

E rece, respirația mea
aburește fereastra
care dă spre orășelul compulsiv, deformează
perspectiva,
în jurul meu
obiecte cât să umple spațiul,
privirile absente ale unei pisici bibelou,
cărți luate de prin anticariate
 umplând rafturi, rafturi,
cocktail de particule organice
așezate peste ele,
led-ul înșurubat în cer încercând să lumineze camera,
să-mi redea speranța.

E rece, aerul e plin de spaimă,
îmi apasă pe piept ca o piatră funerară,
urme din coșmarul din noapte
încă zvâcnesc în tâmple,
am visat că ai murit
iar
moartea ta e alarma de atac aerian
care asurzește tot orașul,
îmi descompune corpul, fentează percepția,
mă trezește și te caut mereu în beznă
după căldură,
te ating și mă asigur că respiri,

se spune
că asta înseamnă că
moartea ta a murit,
am ucis-o eu,

te rog,
fă la fel și pentru mine.