wonderland

Fața ta e netedă și strălucește în toată monotonia asta ca o doză de cola în deșert.
Ochii tăi, două capace de bere sub care scrie, cu litere mari și negre,
AI CEA MAI MIȘTO
GAGICĂ DIN LUME,
un mesaj proiectat care pâlpâie constant
pe un ecran uriaș
la care privești,
din scaunul tău de director înconjurat de conexiuni cerebrale indecriptabile,
c-un trabuc cubanez între degete
și un zâmbet
sfidător.

Să rămân doar cu tine,
fără bruiaje din exterior,
fără păianjeni energetici care au încărunțit
tot așteptând
să le cadă ceva în plase,
să rămân singură cu tine ar fi perfect,
pe insula Barbuda sau Nevis,
promit că n-aș lua-o complet razna de fericire
ca Tokyo din La Casa de Papel,
n-aș căuta
pericolul și n-aș scormoni în trecut
ca o pasăre exaltată și stupidă.

Ți-aș face omletă
și aș fi
când docilă,
când rea,
aș memora în continuare toate bâlbăielile tale nocturne
și am râde împreună de ele a doua zi
ca niște copilași
râzgâiați
care au găsit
o baghetă magică
și tunelul
acela abrupt dar sigur
care duce
în Țara Minunilor.