Trecem granița și Moldova de partea cealaltă e captivă într-o buclă temporală,
câmpii uscate se întind sub privirile tale nostalgice,
ne sufocăm,
cerem air con de la domnu' șofer și ni se dă,
cerem o soartă mai bună pentru toți
și cine suntem noi să cerem asta.
Nu-i trist de tot,
pe unele străzi, în unele case, se aprinde,
ca un neon, uneori, fericirea.
Suntem acasă la tine,
stăm liniștiți, ne balansăm într-un leagăn improvizat,
o boare de vânt ne mângâie pielea arsă,
ne promitem chestii mici, realizabile.
Îmi spui povești
din trecut, chicotim și
ne doare,
mă duci și pe mine acolo, vom fi bine.
E vară iar, o vară în care totul pare posibil,
cu zgomot de motor
și șantier,
bâzâit de țânțari și fapte eroice,
e vară și suntem din nou
copilașii părinților noștri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu