dragostea

Ce, dacă nu dragostea,
când ajungi acasă înfrânt
după încă o zi printre animăluțele urbane,
ce altceva
atunci când totul e pierdut,
ai vreun mort
pe care nu știi cum să îl plângi,
un om mare, puternic,
pe care îl iei în brațe și ți se preface în lacrimi,
ți se scurge printre degete.

Ce altceva rămâne
în toată bezna asta,
simple obiecte de teroare și fantezie,
păpuși așezate
pe o bandă rulantă, zâmbind frumos în poze,

ce altceva,
dacă nu dragostea,
cu lumini de nave spațiale jucându-ni-se prin păr,
urmărindu-ne
transfigurarea.


Într-un orășel din nord,
cu case din turtă dulce și oameni răi,
se poate trăi, se poate
să fii fericit.

Cum,  dacă nu cu dragoste,
cu reflectoarele ei puternice
sub care palpităm,
ne chircim,
ne adăpostim unul în altul.