pe cerul ăsta bizar

și străin

Perseide

în mintea mea

tot felul de hărți afective proiectate-ntr-un viitor

la care am încetat

să mai schițez

siluete pe pereți

în noapte când

nu-i mai nimeni la marginea patului armură

nici corzi
în care
să-mi potolesc insomniile
doar animale venind de pe câmpuri
cu irișii sticlind naiv în faruri
chiar înainte de impact
așa și noi
 și ei
cei care
răniți și taciturni
nu mai găsesc ieșirea
a naibii labirinturi
în care am căzut
urmărind iepurașul acela alb
care ne-a promis că vom găsi
salvare
în schimb doar
câteva sedative ușoare
furia-i
semn
că încă lupt
ia-mi craniul
în mâini
închide-mi pleoapele
și sărută-mă
de noapte bună
ca la început