cu tandreţe şi frică în miezul halucinogen al nopţii;
cerul coboară lângă noi,
îi putem atinge luminiţele, iar tu devii aproape real,
aproape destructibil; un sfânt cu zâmbet de lup ascuns în barba lungă.
suntem rebeli şi răniţi,
dragostea noastră a coborât în stradă; poţi să mângâi
ce a mai rămas sănătos şi bun, să îmi învârţi cheiţa de la spate,
să speri că mă voi comporta ca o păpuşă cuminte.
copil am fost şi totul a dispărut,
furia stă ascunsă sub preş ca praful dinaintea uşii; mi s-au şters pistruii, odată cu ei
toată ura şi mila pentru umanitate.
încă pot să am tot ce îmi doresc când ţin ochii închişi,
şi e de ajuns,
lumea e un supermarket, e Funtown,
cineva îmi pune o ordine firească în sânge
şi mă învaţă cum e cu supravieţuirea.
e o geometrie ciudată a firii, această dragoste,
cu mâna ta
pe inima mea
ca pe o Biblie: mărturiseşte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu